w w w . i s t r o - r o m a n i a n . n e t  
Home

Links

Books

News

Culture

Status

Alphabet

Photos



link to us
search
copyright

Istroromânii din Croația salută introducerea problematici lor în declarația comună româno-croată din 28 ianuarie 2011

Într-o scrisoare făcută publică, președintele Asociației culturale istroromâne "Andrei Glavina", Emil Petru Rațiu, salută menționarea pentru întâia oară a istroromânilor într-o declarație comună a primilor miniștrii din România și Croatia, transmite Romanian Global News.

"Abandonarea gravă a comunității istroromâne de către toate guvernele românești precedente, până la Domnul Emil Boc, a dus și la menținerea în post la ambasada de la Zagreb, a unor precedenți ambasadori incapabili, fără niciun interes pentru conaționalii noștri din Istria", se arată în scrisoarea asociației istroromâne.

Romanian Global News publică textul integral al scrisorii asociației "Andrei Glavina":

"Salutăm cu mare satisfacție menționarea pentru întâia oară a Istroromânilor de către primul ministru al României și recunoașterea explicită a importanței lor pentru limba și națiunea mamă, în Declarația comună româno-croată din 28 ianuarie 2011.

Abandonarea gravă a comunității istroromâne de către toate guvernele românești precedente, până la Domnul Emil Boc, a dus și la menținerea în post la ambasada de la Zagreb, a unor precedenți ambasadori incapabili, fără niciun interes pentru conaționalii noștri din Istria.

Aceasta a facilitat aplicarea formulei –"divide et impera"- de despărțire a Românilor din Balcani de poporul român, prin născocirea lingvistică pusă la punct în Serbia, de împărțire în Valahi și Români a fiilor aceluiași popor, pentru a-i slăbi și deznaționaliza mai ușor, încercându-se în ultimul timp, de către unii și în Croația, eliminarea sintagmei "istroromâni", justificată de endoetnonimul documentat istoric de "Rumări" și înlocuirea sa cu acela de "Vlasi". În acest fel, Istroromânii devin un popor fără legătură de limbă și istorie cu ceilalți Români, justificându-se lipsa lor de recunoaștere legală și de drepturi, fiind mai ușor de asimilat de către națiunea majoritară.

Apreciem de aceea că ar fi necesară susținerea de către guvernul român a unei dezbateri pe această temă, contra acelor falși "specialiști" care neagă termenul de istroromân, de convocat chiar în Croația, stat democratic, cu întrunirea a specialiști care au studiat istoria și filologia istroromânilor și examinarea ei și de Academia Română, cel mai înalt for cultural competent. (Vezi memoriul nostru înaintat la 30 iulie 2010 guvernului și Academiei române.)

Apreciem deasemenea că "sprijinul din partea autorităților croate pentru conservarea acestui bun cultural comun" care " va fi extrem de apreciat de România" trebuie să se facă prin aplicarea strictă a standardelor europene, a "Chartei europene a limbilor regionale sau minoritare", prin introducerea dialectului și a limbii literare în programul de învățământ școlar, așa cum este preconizat și în Proiectul de Rezoluție Nr. 11595, depus de deputatul în Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, Dl. Vlad Cubreacov –"La situation culturelle difficile de la minorite istroroumaine particulierement menacee"-, iar nu prin pseudosoluții, tip "Vlasi", de reducere a Istroromânilor la o comunitate folcloristică, sau de muzeu, așa cum încearcă unii să o facă.

Considerăm deasemeni că este necesară monitorizarea din partea guvernului român - la care prin experiența pe care am acumulat-o, dacă este necesar, ne putem da contribuția pentru evaluarea sprijinului real acordat comunității istroromâne din Croația, în acord cu standardele europene ale Chartei limbilor regionale sau minoritare și cel acordat în România minorității carașovene croate.

Ne exprimăm convingerea că, astfel cum afirmă Domnul Prim Ministru Emil Boc, comunitatea istroromână este "un bun cultural comun" al Croației și al României, chiar al Europei, și salvarea ei este o sarcină de onoare, atât a Croației cât și a României, care trebuie să o asiste prin personal didactic, manuale școlare, etc., pentru a menține în continuare prezența ei."

Emil Petru Rațiu, Președinte al Asociației culturale istroromâne "Andrei Glavina"

Romanian Global News precizează ca Istroromânii reprezintă o comunitate românească de circa 3.000 de locuitori din vestul Croației. În propriul dialect ei se numesc rumâri, însă istroromânii de la sud de șușnevița au adoptat endominul de "vlași."

Cunoscuți de localnici sub numele ciribiri și de către filologi ca vlahii din Istria, locuitorii acestor sate sunt remarcabili pentru supraviețuirea lor lingvistică. În ultimul secol numărul acestora a scăzut de la 10.000 la doar 3000, și aceștia fiind amenințați cu asimilarea. Astăzi există o mică diasporă istro-română în orașul italian Trieste din nordul peninsulei Istria și o altă diasporă care nu depășește 500 de persoane în SUA, concentrată la New York. Există un număr de câteva zeci de istro-români răsfirați în Canada, Australia și Noua Zeelandă.

Istroromânii sunt concentrați în special în opt localități din partea croată a peninsulei Istria și în două localități din partea slovenă a peninsulei. În Croația este vorba de satul Žejane/Jeiăni (cel mai mare dintre ele, situat la nord de Muntele Mare sau Maggiore/Učka) din plasa Mune, județul (županija) Primorsko-Goranski, precum și de satul Šušnjevica/Șușneviță sau Val d'Arsa și cătunele Brdo/Bârda, Jesenovik/Sucodru, Nova Vas/Nosela, Kostračani/Costerceani, Letaj/Letai și Zankovci din plasa Kršan/Crișan, județul (županija) Istria, iar în Slovenia este vorba de localitățile Golac și Polijane. Multe surse vorbesc și despre alte localități din peninsula Istria, cum ar fi Dolinšćina, Draga, Dražina, Gradinje, Grobnik, Jelavići, Miheli, Trkovci, Perasi, în care există astăzi vorbitori ai dialectului istro-român. Se mai cunoaște că acum șapte decenii existau vorbitori ai acestui dialect și în alte sate sau cătune din peninsulă, cum ar fi: Munc, Liubici, Brig, Banascra, Mune Mare, Negri, Schilazzo, Santa Lucia, Ceravizzo, Cărbune, Cărnița, Stara Guna, Corte Alba, Vlașca, Vlahi, Fărăgun, Cătun, Cepici, Lițul, Runchi, Tuplițe, Cuculeani, Rumeri, Romania, Vale, Vlahobreg, Vodițe și altele. Toponimia peninsulei ne demonstrează însă o prezență masivă a istro-românilor în evul mediu: două așezări cu denumirea Romania, altele unsprezece cu denumirea Cătun, apoi Vlasici, Vlascova, Volosca, Vlahova, Rumeni, Spinei, Murari, Sugari, Ciobani, Ciubănici, Ierbuliște, Bolobani, Bolovani, Buzet, Sărman, Floricici. În 1896, Teodor T. Burada publica o listă de 114 localități sau cătune istriote populate altădată de români și care își pierduseră în secolul XIX limba maternă, dar mai păstrau un șir de caracteristici etnice românești. Primul istoric care i-a descris pe istro-români a fost triestinul Manarutta, cunoscut ca Fratele Irineo della Croce. El scria în 1698 că aceștia aveau "o limbă proprie a lor similară limbii române. De aceea, ei se numesc între ei, în propria lor limbă, Rumeri" și că locuiau până la porțile Triestului, la Opicina, Trebaciano și Gropado. De asemenea, până în secolul XIX istro-românii mai locuiau într-un număr destul de mare și în insulele Veglia/Krk și Cherso/Cres din Marea Adriatică. Românii de pe aceste insule sunt complet asimilați. Tot mai mulți cercetători și ziariști români sau străini care au vizitat Istria confirmă că numărul vorbitorilor de istro-română scade vertiginos și alarmant, aceștia fiind într-un stadiu avansat de deznaționalizare.

February 7, 2011
© 2011 Romanian Global News


| Home | Links | Books | News | Culture | Status | Alphabet | Photos |

© 1999-2013 www.istro-romanian.net. All Rights Reserved.