Continuăm spre Korzo, bulevardul care străpunge orașul Rijeka. Am impresia mă aflu la Viena, fiindcă majoritatea clădirilor de aici s-au păstrat din perioada austro-ungară, stilul datorându-se arhitectului Anton Gnamb, care le-a proiectat. Gnamb s-a stabilit în vechiul Fiume în anul 1773 și a lucrat aci până în anul 1806, când a încetat din viață. Mai toate clădirile din cartierul vechi dintre râul Rječina și gara orașului, din apropierea portului, dar îndeosebi cele din spatele falezei, la nord de Riva, au fost proiectate de acest mare arhitect. Mai jos, înspre faleză, pe la jumătatea bulevardului se înalță Turnul Orașului, cu cele patru ceasuri ale sale. Turnul a fost înălțat deasupra Porții Medievale de la intrarea în oraș, respectiv în vechea cetate de odinioară. Orașul vechi, de dincolo de arcada turnului, își păstrează și acum înfățișarea autentică de altădată, cu străzi înguste și neregulate și fântâna Stari Kolodrob. În apropierea ei se găsește un arc roman din secolul al IV-lea, nu prea întreținut, cu toate că este cel mai vechi obiect istoric din golf. Merită să vizitați Biserica Sf. Vitus, cel mai impresionant monument istoric din orașul Rijeka, a cărei construcție s-a extins pe o perioadă de peste o sută de ani, nefiind nici astăzi terminată. Nu ratați fosta casă a guvernatorului, care astăzi adăpostește Muzeul Istoric și Maritim și numeroase copii ale unor vapoare, ce pe vremuri ancorau în Portul Fiume. Între acestea se află și copia vaporului Carpatia, care ducea, pe la începutul secolul al XX-lea, bănățenii noștri în America și care a salvat în 1912 peste trei sute de naufragiați de pe Titanic. Alături este situată Casa Muzeului Orașului, cu numeroase expoziții temporare, între care și două vernisaje organizate în 2011 și 2012 în colaborare cu Institutul nostru de Cultură. Este vorba de o expoziție de fotografii cu măști de la Fășancul din Grebenaț și o expoziție de fotografii cu sate de istroromâni din Croația.

Părăsim Rijeka și ne îndreptăm spre Kastav, un oraș - cetate pe munte, cu ziduri și turnuri de apărare din Evul Mediu. Urbea a are un trecut istoric foarte agitat, fiind, un timp, capitală regiunii Kastavština, zona de nord a Peninsulei Istria, unde în secolul al XV-lea a apărut primul Statut juridic al orașului. Orașul Kastav mai este cunoscut și prin faptul că în anul 1866 aici a fost deschisă prima bibliotecă croată din Istria. În 1871, la Kastav s-a ținut primul "Tabor" istrian. Între cele două războaie mondiale, reputatul scriitor croat Vladimir Nazor a fost învățător și director al școlii generale din Kastav.

De la Kastav, drumul națională coboară pe litoral, până la Volosko, un vechi sat de pescari, cu zeci de case și clădiri de piatră înghesuită în jurul portului. Volosko are numeroase atracții turistice, restaurante pescărești tradiționale și case memoriale, bine păstrate, ale unor căpitani și "lupi" de mare de altădată. La Volosko începe riviera Opatija care se întinde pe o suprafață de 40 kilometri de-a lungul golfului Kvarner, până spre Plomin. Alături de Opatija, principala stațiune de pe coastă, spre Pola, situată la numai opt kilometri distanță, este Lovran - un orășel care aseamănă foarte mult cu Opatija, dar cu o istorie mult mai interesantă. Păcat că din vechiul oraș, distrus în luptele dintre pirații uscoci din secolul al XVI-le care se stabiliseră în golful Kvarner și Republica Venețiană, s-a păstrat doar o parte: zidurile de apărare ale fostei cetăți, câteva turnuri și o bisericuță cu o clopotniță în stil roman. A rămas neatinsă și Biserica Sf. Gheorghe, construită în secolul al XIV-lea în stil gotic, având un cavou care datează din 1470. Frumoasele frescce de pe boltă sunt opera artiștilor croați din perioadă 1480-90.

De la Lovran drumul continuă la Moščenička Draga, stațiunea cu cea mai frumoasă plajă de pe litoralul istrian și apoi la Medveja, loc cu vile luxuriante, care urcă pe munte, până la pădurile de brazi și chiparoși, mereu verzi. Toate aceste stațiuni sunt așezate la umbra munților Učka și Monte Magioare cum mai sunt numiți și acum de localnici munții care despart coasta instriană de ținuturile din interiorul peninsulei. Aici, la poalele acestor munți, dar pe partea cealaltă, înspre Ciceria, s-au așezat, în urmă cu mai multe secole, primii vlahi, morlaci sau rumeri, cum își zic ei, veniți de pe munții Velebit.

Originea acestei populații străvechi din Istria, care dispare treptat, rămâne în continuare o mare controversă pentru istorici. Majoritatea susțin că în urmă cu cinci, șase secole, acești vlahi au fugit de turci, ajungând până în Istria. S-au așezat, mai întâi, în munții Učka, apoi la poalele munților și, la urmă, spre Pola, unde și-au înființat localități. Alți istorici sunt de părere că în secolele XV și XVI s-a petrecut migrarea în masă a oierilor din Ardeal și Maramureș în Istria. Cea de-a treia teorie, apărută recent și mult mai apropiată de adevăr, este că istroromânii, respectiv vlahii sau rumerii din Istria, își trag originea de la vlahii de pe Muntele Velebit, care au fost colonizați pe insulele din golful Kvarner și în Istria, în urmă cu șase sute de ani.

În unul dintre numerele următoare ale ziarului nostru vom reveni asupra acestui subiect, când vom vorbi și despre campaniile noastre de documentare din toamna anului 2013: "Pe urmele morlacilor din munții Velebit și Dinara."

Lanțul munților Učka, ce se întind pe coasta istriană, în spatele țărmului, de la Matulj, lângă Kastav, până la Plomin, protejează de vânturi și ploi reci aproape întreg golful Kvarner, asigurând un microclimat unic cu temperaturi blânde și vegetație verde tot anul. Učka este o zonă foarte atractivă îndeosebi pentru cei care vor să admire, de la mari înălțimi, minunatele stațiuni de pe mal sau cele câteva insule din Kvarner, dar și pentru alpiniștii gata să "cucerească" vârfurile: Plas (1.285 m), Brgund de (907 m), Sisol (835 m), Kremenjak(827 m), Suhi Vrh (1.333 m) și, cel mai înalt dintre toate, Vojak deasupra golfului Kvarner, înalt 1.394 m sau, potrivit ultimelor cercetări, 1.400 m. Până în vârf plecați din Lovranul Vechi și apoi urcați treptele până la satul Liganj, de unde drumul continuă prin pădure până la cătunele Dindiči și Ivulići. De aici, nu vă sfătuiesc să continuați drumul fără însoțitori din părțile locului.

Costa Roșu