- Aţi fost numită în funcţia de ambasador la Zagreb în anul 2005. De mai bine de zece ani, nici un reprezentant al Ambasadei române nu a pus piciorul prin satele istro-românilor din Croaţia. Dvs. ştiţi ceva despre existenta lor?

- Da, sigur ca da. Mai sunt doar trei sau patru sate, unde astăzi sunt vreo 300 de locuitori, care mai vorbesc dialectul istro-român. Se declară istro-români, dar nu ca etnie, ci cultural. Ei sunt cetăţeni croaţi, dar se declară, din punct de vedere al originii, istro-români.

- Lăsând la o parte faptul că nu sunt doar trei sate de istro-români, ci douăsprezece, dvs. aţi fost vreodată acolo? V-aţi interesat de problemele lor?

- Nu am fost niciodată. Dar intenţionez să ma duc. M-a invitat prefectul regiunii să mergem împreună, să le facem o vizită istro-românilor.

- Din partea Ambasadei a ajuns cineva acolo?

- Au fost două colaboratoare ale Ambasadei. Am discutat posibilitatea de a face schimb cu nişte copii care să meargă la studii în România, dar să vedem ce finanţări vom avea. Am trimis şi nişte materiale cu România, dar ei au cerut cărţi româneşti, colecţii de poezii. Noi, ca ambasada, nu avem aşa ceva. Am solicitat la MAE (Ministerul Afacerilor Externe), dar nu am primit deocamdată nimic.

- Nu vi se pare formidabil ca nişte oameni care nu au fost niciodată în România cer cărţi şi colecţii de poezii?

- Ba da. Am solicitat anul trecut cărţile la Bucureşti şi nu am primit nimic.

- Istro-româna e trecută pe lista roşie a UNESCO, ca limbă aflată pe cale de dispariţie. Nu e normal ca autorităţile româneşti să se implice în acest efort de salvare?

- Ba da, sigur. Dar noi ca ambasadă nu putem să le oferim mai mult decât sprijin moral.

- În ce constă el?

- Am sugerat MAE organizarea unor turnee cu ansamblurile folclorice de aici. A fost primul lucru pe care l-am propus când am ajuns la Zagreb. Din păcate, n-au existat reacţii, deşi eu am informat ministerul despre această "minoritate". Personal, tot ce mi-a stat în putere să fac am făcut. Le-am trimis istro-românilor materiale publicitare despre mânăstirile româneşti, albume cu Transilvania, iar când am avut promovarea intrării în UE, le-am mai trimis şi alte broşuri. Asta a fost tot ce am putut face. Suntem o ambasadă mică, nu avem centru cultural aici, nici măcar ataşat cultural nu avem. Postul există, dar e vacant.

- Istro-românii nu sunt o minoritate politică recunoscută, dar pot fi ajutaţi ca minoritate culturală. Importanţa culturală a acestui grup etnic este enormă pentru România. E ridicol să-i trataţi cu broşuri. De ce nu îi sprijiniţi mai mult?

- Asta ar trebui să facă autorităţile române.

- Păi dvs. reprezentaţi autorităţile române!

- Da... Dar sprijinul ar trebui să îl primim de la Bucureşti.

"Tratatul romano-croat e în lucru de patru ani"

- Există un tratat bilateral româno-croat?

- Pe probleme de cultură nu există tratat româno-croat. E în lucru de patru ani.

- Atunci cum se face ca minoritatea croată din România are şcoli şi grădiniţe?

- Croaţii din România au reprezentant în parlament, sunt minoritate oficială, mai numeroasă... Au sprijin de la guvernul lor: preşedintele croat a fost la ei de două ori, şi premierul o dată.

- Noi de ce nu facem acelaşi lucru pentru istro-români?

- Bună întrebare, dar eu nu pot să vă răspund. Se cunoaşte bine la MAE această problemă. Eu nu am nici oameni, nici materiale suficiente ca să fac ceva. În mod oficial, nu cred însă că istro-românii pot fi organizaţi precum croaţii din Caraş-Severin.

- Autorităţile croate au declarat în mod repetat că sunt deschise la cooperare în privinţa istro-românilor, dar aşteaptă iniţiativa din partea oficialităţilor române. Ar putea exista tensiuni? Aţi întâmpinat dificultăţi în sensul acesta?

- Nu, nu există tensiuni. După cum v-am spus, eu am sesizat problema, dar de la Direcţia Relaţii Culturale nu am avut nici un răspuns. Din exterior poate părea simplu, eu nu vreau să îi scuz, dar lucrurile sunt mult mai complicate din punct de vedere administrativ. Nu ştiu cum ar putea, până la urmă, statul roman să sprijine o minoritate nerecunoscută. E şi o chestiune de procedură.

- Deci, ce să le spunem cititorilor noştri? Că unul dintre cele mai importante dialecte ale limbii române dispare sub privirile aţipite ale guvernului de la Bucureşti? Ca de obicei, sistemul ticăloşit e de vină?

- Da, probabil e adevărat.

- Venim de la o conferinţă care s-a desfăşurat la Trieste. Lingvişti, cercetători şi intelectuali din mai multe ţări europene au discutat despre importanţa dialectului istro-român. Toţi considerau că e vorba despre un muzeu al limbii române. Din partea Ambasadei României la Zagreb nu a fost nimeni...

- Nu am ştiut despre această expoziţie şi despre conferinţă. Nu m-a informat nimeni.

- De Fundaţia "Decebal" aţi auzit?

- Nu.

- Se află la Trieste. Se ocupă de şapte ani de istro-români. Expoziţia lor despre istro-români este cea mai mare organizată până acum pe acest subiect. Au avut în prima zi peste 400 de vizitatori, şi după trei zile, deja au primit invitaţii pentru noi expoziţii, pe doi ani de-acum înainte. Dacă România va solicita această expoziţie, o va avea, cel mai devreme, peste trei ani... Dacă va mai exista până atunci...

- Nu ştiu unde este această expoziţie. Nu m-a informat nimeni. Nu a venit nimeni să îmi ceară sprijinul sau să mă întrebe ceva. Implicarea noastră nu a fost cerută de nimeni.

- Nici pe americani nu i-a anunţat nimeni, dar ei au investit deja 400 de mii de dolari în cercetarea istro-românilor.

"Sprijiniţi-mă să fac ceva pentru istro-români, şi fac"

- Ansamblul de la Jeiăni l-aţi văzut vreodată?

- Am auzit de el, dar nu l-am văzut.

- Au un palmares internaţional impresionant. Sunt cel mai important grup folcloric din Croaţia şi ei, peste tot, spun că sunt români.

- Se poate. Eu nu i-am văzut.

- În tratatul semnat de Iliescu şi Kucima în 1994, există o specificaţie clară, de colaborare pe plan cultural şi de învăţământ. De ce nu se respectă?

- Sunt simple declaraţii politice. Ele trebuiau întărite prin acorduri bilaterale. Acord în domeniul învăţământului există, dar în domeniul cultural nu există. Nu se pot finanţa programe cu el.

- Aspectul politic nu ar trebui să impieteze asupra activităţilor dvs. Istro-românii ar trebui să fie o preocupare majoră, sunt un fragment de istorie românească. Un tezaur.

- Aveţi dreptate, sunt un tezaur, dar eu nu pot să fac nimic pentru ei. Nu am nici un fel de posibilităţi materiale, nu pot să fac mai mult ca ambasador. De un an de zile, aştept un pachet cu cărţi de la Bucureşti. Dacă aduceţi dvs. cărţi, organizez eu donaţiile. Sprijiniţi-mă să fac ceva pentru istro-români şi fac.

Interviul a fost realizat în luna iulie, cu prilejul deplasării reporterilor revistei "Formula AS" în Croaţia.

Bogdan Lupescu
Cătălin Manole