The Romanian language is about to loose one of its dialects. The IstroRomanian is the least spoken of the four dialects of Romanian. Today, less then 500 people still speak the language in the Istrian region of Croatia. UNESCO has listed the IstroRomanian dialect in its Red Book of Endangered Languages as a seriously endangered language.

Today there are only two villages where the dialect is still spoken: in Žejane and in Šusnjevica.

Is it possible to save the IstroRomanian dialect?

The IstroRomanians: The Last Two Villages

The origin of the this small Romanian colony is lost in the mist of time and to this day researchers disagree on this subject.

Most likely, about 500 years ago a Romanian population fleeing the Turkish invasion sought refuge and settled in a few small villages north and south of Mount Učka, in the Istrian Peninsula.

Over time the IstroRomanian dialect came under the strong influence of Croatian spoken by the majority of the neighboring population.

Nowadays a Romanian may have a hard time understanding the dialect, but at the same time he or she may be surprised to recognized entire Romanian sentences in the language spoken in Žejane or Šusnjevica.

The IstroRomanian dialect can be easily recognized by changing the sound "n" with the sound "r". Thus, IstroRomanians would pronounce "bire" instead of "bine" or "spure" instead of "spune".

After Istria was occupied by Tito's troops and the region became part of Yugoslavia, many IstroRomanians chose to emigrate to the United States and Italy. The number of those left behind is worrisome.

Even from those that staid behind, many have moved from their native villages to the nearby cities in search of better jobs.

As a result the IstroRomanians have lost the possibility to study in Romanian or in their native dialect.

In the last few years the officials in Bucharest have done too little for the IstroRomanian community. All that Romania has done for them were empty promises and festive visits that had no concrete results.

And the Croatian authorities were by no means more helpful.

"We have funds and we would make them available for the IstroRomanian community if they were to organize themselves and ask for them, which has yet to be the case," said the president of the local Council of Kršan district which also includes the IstroRomanian village of Šusnjevica.

Until then and without any support, the language in the IstroRomanian villages will die out. There are no publications, there is not even a radio station and there are no classes in the dialect.

On the other hand, the IstroRomanians are lucky to have Mauro and his famous folk group, the "Žejanski zvončari" or "Žejane's Bell Ringers". The group is well known not only in Croatia but even abroad.

Dresses in sailors’ shirts with a heavy shepherd’s coat on top and a belt adorned with huge bells, the bell ringers move to the beat of a tribal dance. In the deafening sound of the bells, they go from house to house to bring good luck.

The members of the "Žejane's Bell Ringers" have done quite a bit to help maintain the IstroRomanian dialect. They have translated in the dialect, many of the regional songs and recorded a CD which is available for those who may wish to listen to their music.

Professor Petru Neiescu from the Linguistic Institute for Literary History from Cluj-Napoca, Romania believes that "this is not enough to save the dialect". He's been studying the dialect since 1962.

He is convinced that it is now too late to save the IstroRomanian dialect. We may only delay its extinction. Professor Neiescu also believes that in two or three generations everybody will be speaking only in Croatian.

Even so, on the streets of Šusnjevica I was able to find a little kid that, with the help of his father, was able to count to 10 in the dialect. However, he knew the numbers eight and nine only in Croatian.

Dialectul istro-român, o limbă pe cale de dispariţie

Limba română este în mare pericol de a rămâne fără dialectul istro-român. Este vorba despre cel mai mic dintre cele patru dialecte ale limbii române. Acesta este vorbit în prezent de mai puţin de 500 de persoane în regiunea Istria din Croaţia. UNESCO a pus dialectul istro-român în cartea sa roşie privind limbile cu cel mai mare pericol de dispariţie.

În prezent au mai rămas practic doar două sate unde încă se mai vorbeşte în dialect: la Jeiăni şi la Şuşnieviţa.

Este însă posibil ca dialectul istro-român să mai fie salvat?

Istro-românii: ultimele două sate

Originea micii colonii româneşti din Istria se pierde în negura istoriei. Specialiştii au în continuare controverse pe această temă.

Cel mai probabil acum aproximativ 500 de ani această populaţie românescă a fugit din calea turcilor şi a format câteva mici localităţi la nord şi la sud de Muntele Učka, în peninsula Istria.

De-a lungul timpului dialectul istro-român a fost puternic influenţat de limba croată vorbită de populaţia majoritară.

Astăzi este mai greu de înţeles de un român din România, însa oricine poate recunoaşte cu uimire fraze întregi româneşti în limba pe care o vorbesc cei din satul istrian Jeiăni sau la Şuşnieviţa.

Dialectul istro-roman poate fi uşor recunoscut prin înlocuirea sunetului "n" cu "r". Istromânii pronunţa spre exemplu "bire" în loc de "bine", "spure" în loc de "spune".

După preluarea Istriei de către partizanii lui Tito şi integrarea ei în Iugoslavia, mulţi dintre istro-români au migrat în Statele Unite şi Italia. Numărul celor care au mai rămas s-a micşorat îngrijorător.

Dar şi dintre aceştia unii au părăsit satele natale şi şi-au găsit locuri de muncă mai bune în oraşe.

Pe de altă parte istro-românii au fost pierdut orice posibilitate de educare în limba română sau în dialect.

În ultimii ani, autorităţile de la Bucureşti au facut prea puţin pentru istro-români. Promisiuni de ajutor şi acţiuni de protocol pompoase rămase fără nici un fel de rezultat este tot ce a putut face România pentru istro-români.

Nici autorităţile croate nu au fost mai darnice cu istro-românii.

"Dăm fonduri minorităţilor şi bineînţeles că le vom da şi istro-românilor dacă se organizează şi le cer, ceea ce nu e cazul istro-românilor", mi-a declarat şeful consiliului local al comunei Kârşan de care aparţine şi satul istro-român Şuşnieviţa.

Până atunci în satele istro-române limba se pierde în lipsa oricărei acţiuni de sprijin. Lipsesc publicaţiile, lipseşte o staţie de radio, lipsesc seminarii şi cursuri.

În schimb istro-românii îl au pe Mauro şi faimoasa lui formaţie folclorică locală "Žejanski zvončari" sau mai precis "Clopotarii din Jeiăni", cunoascută bine nu doar în Croaţia ci chiar şi în lume.

Îmbracaţi cu tricouri de marinari, cojoace ciobăneşti pe deasupra şi incinşi la brâu cu centuri de care atârnă clopote mari, zvonciarii execută un fel de dans tribal. În sunetul asurzitor al clopotelor ei colindă din casă în casă pentru a aduce tuturor norocul.

Cei din formaţia "Clopotarilor din Jeiăni" au cea mai importantă contribuţie practică la menţinerea dialectului istro-român. Ei au tradus multe cântece din zonă în dialect şi le-au imprimat pe un compact disc pe care îl oferă celor care doresc să îi asculte.

"Nu este însă suficient pentru a evita dispariţia dialectului", crede profesorul Petru Neiescu de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj, care studiază dialectul istro-român din 1962.

El este convins că dialectul istro-român nu mai poate fi salvat ci poate cel mult, întârziată dispariţia lui. Profesorul Neiescu crede că în 2-3 generaţii nimeni nu va mai vorbi în dialect ci doar în limba croată.

Şi totuşi la Susnieviţa, pe stradă, am găsit un copil care ajutat de tatăl său a putut să numere până la 10 în dialect chiar dacă cifrele 8 şi 9 le spune în limba croată.

Vali Chifor