Într-o scrisoare deschisă adresată ministrului de Externe Andrei Pleșu, dl. Emil Petru Rațiu, președintele Asociației "Andrei Glavina," scrie, între altele:

Societatea "Andrei Glavina" s-a înființat în 1994, pentru a menține identitatea etnică a istro-românilor. Ea a desfășurat o importantă activitate culturală și participă activ la evenimente culturale și politice interesând istro-românii. Dar toate eforturile noastre s-au izbit de un zid de netrecut, acela al dezinteresului în fapte al oficialităților din țara-Mamă.

Unele manifestări oficiale, la Sușnievița (Valdarsa), adunări etc., începând cu anul 1995, au fost numai de suprafață, neabordând substanța problemei, adică recunoașterea legală a minorității române și a limbii ei, totul limitându-se la un cadru festival-folcloristic dirijat de sus, în timp ce asimilarea etnică prin școală și mass-media se intensifică.

Lipsa unui sprijin real față de istro-români ne-a fost exemplificată de conduita d-lui ambasador Constantin Ghirdă, care, cu prilejul unei mese rotunde despre istro-români, a declarat ca dânsul nu cunoaste nici un tratat româno-croat!

Mai nou, fapte grave ne vin la cunoștință din regiunea Medimure, la nord de Zagreb. Un corespondent din această zonă, unde trăiesc circa 50.000 de români, ne comunică că românii sunt prigoniți, chiar bătuți de poliție, percheziționați în case, pentru a fi constrânși să nu se declare români, ci rromi!

Avem dovadă în acest sens două documente:

O adresă oficială cu antetul "Guvernul Republicii Croate, Oficiul pentru comunitățile etnice și naționale sau minorități," nr. de înregistrare 50404-66/98 din 5 mai 1998, către "Uniunea Democrată a Românilor din Croația," în care este scris textual că, pentru a se bucura de ajutor financiar din partea guvernului croat, mai sus menționata Uniune a Românilor din Croația trebuie să colaboreze cu organizațiile de etnie rromă, singurele pe care guvernul croat le susține financiar în acea zonă!

Este un fapt nemaiauzit de grav, contrar tuturor uzanțelor și legilor, ca un individ sau o comunitate - în cazul nostru numeroasă - să fie declarată arbitrar, contra voinței sale, prin ucaz al guvernului, cărei nații aparține!

Mai mult încă, la pagina 76 a unei publicații oficiale, "Implementation of Cultural Autonomy of National Minorities in the Republic of Croatia," în seria "documente" din luna aprilie 1998, distribuită și în străinătate, citim, fără să ne vină să credem, de apariția în curând a unei publicații trimestriale trilingve, respectiv în limbile "băiasă, cacipi (probabil țigănească) și croată". Această publicație în limba "băiasă" are titlul "Nevo drom," care este însoțit de titlul paralel în croată de "Novi put," adică "Drum nou" și "Nou drum," într-o românească dinadins stâlcită, "Nevo drom". Deci, la câtiva km de Zagreb, limba română este chemată limba "băiasă" și, după documentul guvernului croat, ea aparține unei comunități "rrome"! E mai mult decat stupefiant!

Acesti oameni din regiunea Medimure și Slavonia, care vorbesc româneste, se declară cu convingere români, protestează ofensați atunci când sunt considerați țigani și noi trebuie să le atribuim, la statistică, naționalitatea pe care ei o declară! Altfel este rasism!

Ce face dl. ambasador Ghirdă, ambasadorul nostru la Zagreb, în fața acestei incalificabile situații? A prezentat un viguros protest?

Nu! "O râdicat mâinile de la noi," asa cum ne scrie corespondentul nostru în limba sa "băiasă," deoarece pentru dânsul nu are nici o valoare că ei se declară români dacă un funcționar croat i-a declarat că "ei îs rromi"!

Sper că această scrisoare deschisă să fie un aport la o mai bună întelegere a problemelor politicii noastre externe față de minoritățile românești.