w w w . i s t r o - r o m a n i a n . n e t  
Home

Links

Books

News

Culture

Status

Alphabet

Photos



link to us
search
copyright

Sugestii pentru agenda de discuții a vizitei oficiale a ministrului Titus Corlățean în Croația. Istroromânii îi cer sprijin

"Salutăm cu satisfacție vizita ministrului de externe al României, domnul Titus Corlățean, la Zagreb, în ziua de 5 februarie 2014, pentru convorbiri în legătură cu minoritatea lingvistică istroromână, precum și întâlnirea sa cu membrii acestei comunități, la Cepich și Sușnievița, la 6 februarie, îi scrie Emil Petru Rațiu, președinte al Asociației culturale istroromâne „Andrei Glavina" lui Titus Corlățean înîintea vizitei pe care acesta o va face în Croația.

Asociația "Andrei Glavina", prima care a pus problema menținerii limbii acestei comunități încă din primii ani după 1990 – prin aplicarea unor măsuri de protecție conform normelor europene, in primis Charta limbilor regionale și minoritare, de asemeni și Proiectul de rezoluție no.11595 înregistrat la APCE- are datoria să atragă atenția oficialilor români asupra faptului că dialectul istroromân – chemat azi de cei ce-l vorbesc „vlașki", vlah, se vorbește nu numai la Sușnievița și satele din jur, adică la sud de muntele Ucika (Muntele Mare, Monte Maggiore), dar în egală măsură și în satul Jeiăn, la nord de muntele Ucika, aparținând administrativ de orașul Matuljie, la circa 50 de km. la nord de Sușnievița.

Dacă la Sușnievița autoritățile croate recunosc realitatea unei comunități care vorbește limba „vlahă" - conform și hotărârii Ministerului Culturii croat din 27 august 2007 (ministru Piskupic) care a recunoscut limba comunității istroromâne drept bun imaterial al Croației, care trebuie ocrotit - și această populație are conștiința înrudirii sale cu poporul român, la Jeiăn, din păcate, s-a creat o stare, o mentalitate aproape ostilă acestei apropieri cu România, printr-o acțiune de propagandă încurajată în parte de oficialități locale și regionale, din neștiință, care a „oficializat" această limbă după numele satului, chemând-o „jeianski". Desigur, un mecanism atât de complex cum este o limbă, atestată ca fiind vorbită în Istria de aproape un mileniu, nu este posibil să se fi putut forma numai pe teritoriul restrâns al unui mic sat, căzută acolo ca „din cer", ci situația ei actuală demonstrează că ea s-a redus prin asimilare în decursul secolelor, dintr-o limbă care la nord de muntele Ucika, în regiunea Ciceria, se vorbea la anul 1700, după mărturia istoricului venețian din acel timp, Ireneo della Croce, pe o întindere de zeci de chilometri, până la Triest, reducându-se azi la ultima ei redută, satul Jeiăn.

Această campanie de negare, prin separarea idiomului vlah din Jeiăn de acel din Sușnievița - și amândouă de separare de limba română, ceea ce la Sușnievița nu a reușit, în bună parte tocmai datorită învățătorilor și profesorilor croați, care au încurajat, pe cât au putut, susținuți de noul ambasador român de la Zagreb, manifestarea ei în cadrul școlii, în afara orelor de curs -, la Jeiăn s-a produs un proces invers, de depărtare de limba română, prin inventarea unei limbi „jeianski", datorită unei doamne de origine croată din America, activă în special după vizita locuitorilor din Jeiăn, cu tradiționala lor echipă artistică „Zvoncearii", în 2007 la Timișoara și în septembrie 2008 la Sibiu, în cadrul „Zilelor culturii istroromâne".

Vrem de aceea să informăm despre această acțiune contrară adevărului istoric și limbii române, finanțată generos, culmea, din două surse, Departamentul de lingvistică din cadrul Universității din New-York (!), precum și de Fondul pentru limbi pe cale de dispariție al Universității americane Yale, din noiembrie 2005, în cadrul unui „proiect de cercetare" (sic!) asupra istroromânei, condus de dna. Zv. Vrzic, induse în mod naiv în eroare de această doamnă, care își petrece concediul pe litoralul croat și, fără să cunoască idiomul istroromân sau limba română, ci doar croata și engleza native, organizează la Sușnievița și Jeiăn câte un „seminar" pe vară, chipurile de „revitalizare" a limbii – citește de îngropare! - nu prin grai, pe care nu-l cunoaște – și-l îngroapă-, ci prin...calculator, fiind, se pare, specializată în dactilografiere pe calculator a limbi dispărute ale indienilor nord-americani, adică de împăiere a limbi moarte într-un raft de muzeu... Ea a găsit la Jeiăn, unul sau două elemente locale, care-i dau posibilitatea abaterii ultimilor arbori istroromâni, o spun cu durere, căci pe unul l-am instruit și documentat eu, în istorie și limbă română, punându-mi speranțe în dânsul, în sensul tocmai al menținerii limbii și nu invers...

Desigur, o limbă nu se poate impune unei populații, dar dezinformarea, adică încălcarea, până la eliminarea unui adevăr istoric, poate fi și trebuie combătută. Ea poate fi combătută pe plan academic, printre alte acțiuni, înștiințând Universitatea din New-York – cred că vor fi și în SUA filologi români, afară de cei din țară - asupra falsității teoriei unei limbi autonome „jeianski", redusă la orizontul unui singur sat, fără ascendență istorică și înrudire cu limba română sau vreo altă limbă, apărută spontan într-un codru din Istria! Din păcate, Apelul ce-am înaintat în acest sens la 30 iulie 2010 guvernului și Academiei Române pentru convocarea unei dezbateri pe această temă, eventual chiar în Croația, contra acelor falși „specialiști" care elimină termenul științific de „dialect – sau idiom - istroromân" pentru a rupe orice legătură între românii din Istria și cei din țară, cu întrunirea a specialiști adevărați, care au studiat istoria și filologia istroromânilor - nu numai dactilografierea de texte -, nu a avut ascultare.

Pe plan politic, ținând de acțiunea oficialilor români și a Ambasadei din Zagreb, care în ultimii doi-trei ani a fost activă la Sușnievița, ar fi necesară extinderea vizitelor acestora și la Jeiăn, în special prin finanțarea la Jeiăn a unei case de cultură istroromâne, sau chiar „vlahă", dat fiind că acolo deja există singura echipă folcloristică istroromână, „Zvoncearii", apreciată pe plan internațional prin turnee în Europa și există și clădirea necesară – fosta școală elementară azi închisă, instituție de dat în grija unui profesor sau învățător din România, cu sentimente patriotice și un scurt stagiu de învățare a dialectului, ceea ce în toată România, unul cred că se poate găsi.

Astfel, s-ar putea încadra și locuitorii satului Jeiăn în acest mic grup lingvistic de populație română din Istria, încă existent și odinioară mult mai semnificativ, care după mărturii istorice de la sfârșitul secolului XVII - Ireneo della Croce -, se identificau prin endoetnonimul de „Rumeri" (Rumări). Istroromânii sunt astăzi ultima prezență dintr-o populație mult mai mare de Vlahi, români medievali, prezenți în evul mediu până la marea Adriatică, consemnați în sute de documente istorice ale timpului, inclusiv în regiunea Friuli din Italia, și nu trebuie precupețit, din partea statului român, efortul de a-i menține. Spre onoarea lor, filologi croați mari, adevărați, ca Profesorii August Kovacec și Goran Filipi – cu acesta din urmă am avut onoarea să organizez primul congres științific istroromân la Universitatea din Pola - afirmă nu numai puternica prezență a Vlahilor – românilor medievali - în Croația (până și principala stradă din Zagreb se cheamă Ulița Vlașka!), dar, după cum a afirmat Profesorul Kovacec, Românii – Vlahii medievali - adriatici, au dat o contribuție la însuși formarea poporului croat, ceea ce constituie o punte de apropiere perenă între cele două popoare".

O interpelare semnată de Emil Petru Rațiu, președinte al Asociației culturale istroromâne „Andrei Glavina"

February 3, 2014
© 2014 Romanian Global News


| Home | Links | Books | News | Culture | Status | Alphabet | Photos |

© 1999-2016 www.istro-romanian.net. All Rights Reserved.