A nu acorda ajutor unui individ în pericol, constituie în codul penal delictul de omisiune de ajutor și este grav pedepsit. Dar în cazul că acest ajutor nu este dat unei colectivități în pericol de a-și pierde viață națională, el este mult mai grav. Cum poate fi calificat un asemenea fapt? El este un genocid al sufletului unui popor, al unei culturi. Valoarea diversității culturale, a sufletului și a limbii unei colectivități naționale, este apărată prin legile Consiliului Europei de către toate statele care au semnat "Charta limbilor regionale sau minoritare," promulgată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992.

Dar această valoare culturală a sufletului românesc, cu toate legile existente în favoarea ei, noi riscăm să o pierdem azi, din nepăsare și neghiobie! Cum poate fi calificat altfel votul dat de deputata Cornelia Cazacu la APCE în favoarea dezbinării românilor din estul Serbiei în vlahi și români, după precedentul, la fel de incalificabil, al dlor Frunda și Vasile Ungureanu, la 9 septembrie, care au stat indiferenți la orice sprijin pentru istroromâni, în ședința plenară a Comisiei juridice a APCE?

Astfel, este continuată politica de genocid cultural față de populațiile românești din afara hotarelor, aceeași cu a guvernelor comuniste, al căror debut în politica externă în 1945, a fost tocmai închiderea a 114 școli primare și 4 gimnazii (licee) românești care existau de 100 de ani în nordul Greciei și trecerea lor în proprietatea statului grec, împreună cu bisericile românești de pe același teritoriu. În afara țării, statul român după 1990, a continuat mai departe politica vitregă a regimului comunist față de minoritățile istorice românești din alte state, fiindcă tot aparatul MAE, cu rare excepții, a rămas format din aceiași oameni de dinainte de 1990 sau de urmașii acestora, cu aceiași lipsă de suflet românesc, care a caracterizat aparatul de stat comunist al cărui model a fost internaționalismul proletar, cu același dispreț al celor de astăzi față de tot ceea ce este românesc, ca și al bunicilor lor înscăunați de Soviete în 1945, în numele revoluției proletare!

Din această cauză, ei sunt prizonieri ai viziunii cominformiste despre neam și țară – "România e un stat imperialist, care a ocupat teritorii străine aparținând altor popoare, citește Basarabia, Bucovina de Nord, care trebuie distrus"-, și în politica față de minoritățile românești ei sabotează aplicarea tratatelor bilaterale ale României și a tratatelor și convențiilor europene pentru minorități sau limbi minoritare în favoarea minorităților românești, boicotând astfel aceste tratate, căci ele nu intră în câmpul conștiinței lor, așa cum nu intră ideea de patrie, România, care le este complet străină!

Unde s-a deschis în Serbia de Răsărit sau în Croația, ori în Grecia, Bulgaria, Albania, o singură grădiniță de copii românească, finanțată de respectivele state după normele europene în vigoare? Și mai cu seamă, să ni se spună, unde au cerut-o, reprezentanții oficiali ai statului nostru, din MAE? Nicăieri! Din această cauză, statele de la sud de Dunăre devin pe zi de zi ce trece, un imens cimitir românesc, în fața cărora MAE, sistemul "ticăloșit," privește nepăsător cu brațele încrucișate. Cu astfel de oameni nu se poate face nimic, soarta României și a minorităților sale, este pecetluită! La aceștia se adăugă "aleși ai națiunii" care la APCE votează contra intereselor romanești, aparate acolo nu de un deputat din România, dar din R. Moldova, deputatul român Vlad Cubreacov și de un deputat din Ucraina, dl. Ion Popescu, cinste lor!

Reprezentanții noștri diplomatici din unele state unde există minorități românești, s-au redus la simpli încasatori de taxe de vize, de pașapoarte, de legalizări de acte și misiți de tranzacții comerciale,ei reprezintă o ambasadă în care cuvântul "român" supraviețuiește ca simplă indicație geografică pe firma sa, dar înăuntru a fost spălat chimic, fără a lăsa nici o urmă în inima lor, presupunând că vreodată ar fi existat. Voi da astăzi – continuând în viitor cu alte cazuri - exemplul unei singure minorități românești istorice, istroromânii, și al ambasadei din Zagreb, pe care le cunosc bine. Cazul este emblematic pentru toate minoritățile noastre de la sud de Dunăre, aparate doar de câteva ONG-uri, fără nici un sprijin oficial, și de către deputați români de peste hotare!

Istroromânii reprezintă ramura cea mai apuseană a românității și sunt o dovadă vie a centralității noastre în Europa, a acelor timpuri când noi eram "navigatori –naieri- ai uscatului," cum zice C. Noica, și am ajuns pașnic, prin transhumanță și transmigrație, până în inima continentului. Dialectul românesc vorbit de ei este unul dintre cele patru dialecte fundamentale ale limbii române și, evident, păstrarea lui înseamnă păstrarea integrității limbii române, a noastră, a tuturor!

Astăzi riscam să le pierdem pe amândouă, și dialectul și pe ultimii săi vorbitori, dacă nu se traduc în viata de către statul român, împreună cu statul croat, normele juridice existente, care-i apără, dar rămân neaplicate, prin nesolicitarea lor cronică, de către reprezentanții statul român!

După ce între cele două războaie mondiale, istroromânii au avut o școală primară, numită "Împăratul Traian," cu predarea în propria limbă, între 1921-1925, și au avut o comună proprie, cu folosirea limbii lor în administrație, Valdarsa sau Sușnievița, între anii 1921-1943, ambele opera a marelui patriot istroromân Andrei Glavina (1881-1925), în Iugoslavia comunistă a lui Tito, ei nu au mai avut nimic, le-a fost luat orice drept național. În 1991, în locul Iugoslaviei, a venit pe locurile lor, noul stat croat, ceea ce a constituit o rază de speranță, și multe s-ar fi putut face. În 1994 a fost înființată la Triest "Asociația culturală istro-română Andrei Glavina," care i-a scos pe istroromâni din uitarea ultimei jumatăți de secol, readucându-i în atenția opiniei publice interne și internaționale, a tipărit o revistă trimestrială în dialect istroromân, a ținut numeroase întruniri publice, a participat în mod activ la conferințele Consiliului Europei având ca temă limbile minoritare, etc.

La 19 mai 1993 a fost semnat la Zagreb "Agreement on co-operation in the fields of education, culture and science between the Government of Romania and the Government of the Republic of Croatia," care la articolul 4 prevedea trimiterea de profesori din țara mamă la respectivele minorități, cea română din Croația și respectiv cea croată din România și la articolul 15 deschiderea de centre culturale și asociații pe teritoriul celeilalte părți, iar la 18 februarie 1994 a fost semnat la Zagreb de către Președinții Croației și ai României, Tratatul de baza româno-croat, primul tratat de acest fel în istoria celor două popoare care menționează la art. 17 –lucru nou și foarte important – existența pe teritoriul respectivelor țări a celor două minorități, cea română în Croația și cea croată în România, prevăzând, la același art. 17, paragrafele 1 și 3, protecția și realizarea drepturilor persoanelor aparținând celor două minoritati și aplicarea de către părțile contractante a standardelor internaționale pentru protecția identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a persoanelor aparținând respectivelor minorități naționale.

Deși acest tratat a fost ratificat de parlamentele din cele două țări încă din anul 1994 (septembrie 1994), ambasadorii pe care statul român îi tine în funcție la Zagreb, nu cunosc conținutul tratatului, iar în cazul unui precedent ambasador, Dl. Constantin Ghirda, nici măcar existența acestui tratat! Ambasadori ai statului nostru în țări cu minorități românești care nu cunosc legile noastre, tratatele noastre bilaterale, și nu cunosc nici legile europene în materie de minorități – Convenția cadru pentru minorități în Europa din 1995, etc, etc. - și nici măcar Charta europeană a limbilor regionale sau minoritare, adevărata "Biblie" a Europei contemporane în materie de minorități, sunt o rușine și un pericol pentru țara pe care o reprezintă!

Pentru ce sunt trimiși la Zagreb, pe banii contribuabilor români, acești domni, dată crasa, rușinoasa lor incompetență? Actuala ambasadoare de la Zagreb, doamna Oana Cristina Popa, nu știe nimic exact despre tratatul de bază româno-croat, vezi și răspunsurile sale în interviul ce i-a fost luat în iunie 2007 de către revista "Formula As". Doamna ambasador a venit în aprilie 2006 cu mașina oficială cu șoferul ambasadei până la Pola, unde a întâlnit pe Președintele regiunii Istria, care a invitat-o să viziteze satele istroromâne, dar domnia sa s-a dus în port la un stand comercial, ceea ce este bine, dar apoi, gata, s-a întors acasă și la istroromâni nu a mai mers niciodată... Cine-i alege, cine-i selecționează pe acești ambasadori și pe ce criterii? Pentru ce sunt trimiși la Zagreb, pe banii contribuabilor romani, acești domni?

Ca o replică la incapacitatea M.A.E. din ultimii 17 ani, Asociația "Andrei Glavina" a organizat în aprilie 2000, la Pola, în colaborare cu Facultatea de filosofie și istorie, al cărui decan era dl. prof. Goran Filipi, un studios al dialectului istroromân, primul simpozion istroromân, la care a răsunat pentru prima oară într-o aulă academică un discurs în limba umililor țărani istroromâni, ținut de Președintele asociației culturale istroromâne "Andrei Glavina," ca un act de dreptate față de veacurile de întuneric în care istoria și stăpânirile i-au ținut pe acești oameni și limba lor. În urma acestui simpozion, la care au participat reprezentanți oficiali din România, printre care un deputat și un senator, Secretarul de stat Viorel Badea, Directorul DRRPH, a încheiat un Acord de parteneriat între statul român și Asociația "Andrei Glavina," semnat pentru statul roman de dl. Viorel Badea și pentru Asociația "Andrei Glavina" de președintele acesteia, doctorul Emil Petru Rațiu.

Acest acord prevedea deschiderea unui curs de limbă, istorie și geografie a României, ținut voluntar de Dr. Emil Petru Rațiu, în satele istroromâne, după acordurile prealabile ale MAE, prin Ambasada de la Zagreb, cu autoritățile competente croate, precum și înființarea a două case de cultură istroromâne, una la Sușnievița și alta la Jeiăn. Cu toate numeroasele solicitări ale președintelui Asociației "Andrei Glavina" la București, de acolo nu a mai venit nici un răspuns, totul s-a blocat, s-a terminat în gol. Cine a "frânat," a sabotat "de sus" ținerea acestor cursuri, o primă aplicare, ad-hoc, a prevederilor Tratatului bilateral româno-croat, pe care doctorul Rațiu spera să-l pună în sfârșit în mișcare, în acest fel, în ciuda inerției obstinate a autorităților noastre?

"Clonii" vechiului regim, cu vechea mentalitate cominformistă – mimetizați azi în "democrați" de modă nouă - dl. Ambasador Constantin Ghirdă, căruia serviciile noastre de informații, urmașe ale celor vechi, i-au cerut ca om "avizat" și oficial, părerea "competența" și cu "competențele" domniei sale, bineînțeles, totul a fost sabotat?

Chiar și încercările timide, rareori când au fost, din partea oficialităților de a face ceva în favoarea istroromânilor, au fost spulberate de la centru, de la MAE și de către servicii: în 1995, când subsemnatul a fost invitat la Triest de către secretarul de stat la MAE, pe atunci, dl. Adrian Dohotaru, cu intenția de a merge împreună la românii din Istria, un "ordin de sus," l-a "sfătuit" pe secretarul de stat, în ultimul moment, să nu mai facă această vizită!

În 2002, după o convorbire personală la ambasada din Zagreb, cu ambasadorul Mihai Dinucu, acesta, aparent, era convins să ceară superiorilor săi la București, la o reuniune a ambasadorilor la care urma să plece, activarea prevederilor tratatului româno-croat în favoarea istroromânilor. După întrunire s-a întors la Zagreb complet schimbat, eschivându-se de la orice discuție, pentru ca la insistențele doctorului Rațiu, la urmă să declare scurt că de la București nu a fost admis să se ceară părții croate punerea în aplicare a prevederilor tratatului româno-croat în ce privește istroromânii. S-a întâmplat un lucru asemănător, pentru cursurile de limbă, istorie și geografie a României?

Iar în cazul istroromânilor totul ar fi atât de simplu de rezolvat, Croația nu este Grecia șovină și intolerantă! Croația a finanțat, în întregime, cheltuielile pentru simpozionul istroromân din anul 2000 - inclusiv pentru cele câteva zeci de oficiali români veniți la simpozion! - dar nesolicitată, nu poate rezolva problemele minorităților noastre. Croația are 14 minorități recunoscute, pentru care alocă în total sume de zeci de milioane de kune în fiecare an, corespunzând la câteva zeci de milioane de euro, acordând drepturi care pentru istroromâni – ca și pentru alte minorități ale noastre - guvernele noastre se obstinează să nu le ceară, conform reflexelor antiromânești, devenite o a doua natură, a aparatului care la noi deține și-și perpetuează puterea.

Ar fi deajuns ca un ambasador al nostru, demn de acest nume, să meargă în Trg (Piața) Sveti Marka nr.2, la "Oficiul pentru comunitățile sau minoritățile etnice al guvernului Republicii Croația" din Zagreb, și să ia de acolo toate datele, pentru a vedea aplicarea legilor croate față de minorități, fără a mai vorbi de reciprocitate – croații carașoveni au la noi 3 grădinițe de copii în limba lor, 2 școli primare, o secție la liceul sârbesc "Dositei Obradovici" de la Timișoara, un deputat în Parlamentul de la București și sunt circa 3000 de suflete, dar au fost vizitați de două ori de primul ministru croat și odată de Președintele Croației, care au cerut aplicarea legilor din tratate și acorduri în favoarea lor, căci Ministerul lor de externe nu a sabotat pe conaționalii săi, cum se întâmpla în cazul MAE cu minoritarii români! În favoarea istroromânilor este și "Charta limbilor regionale sau minoritare" a Consiliului Europei, ratificată de mult timp atât de Romania cât și de Croația, deoarece prevederile și spiritul ei nu condiționează protecția legală a unei limbi minoritare de statutul de minoritate națională (punctul 17, "Approche et concepts fondamentaux"). Și să nu uităm că la Bruxelles comisarul pentru limbile comunitare este un român, dl. Ladislau Orban și sa nu irosim ceea ce destinul ne oferă bun și prețios!

Dar pentru aceasta este nevoie ca vechiul sistem "ticăloșit," cu vechea mentalitate cominformistă, să fie curățat din rădăcini. Îndepărtarea unor ambasadori incompetenți și nemotivați, fără sentiment național, prin înlocuirea lor cu alții mai competenți și chiar cu dragoste de neam, nu ar rezolva situația de stagnare a politicii noastre față de etnicii români, deoarece acești ambasadori mai buni ar fi niște "muște albe" în cadrul unui sistem "ticăloșit," antiromânesc, care le-ar împiedica orice acțiune. Pagubele pe care ei le-au făcut și le fac poporului român sunt inestimabile. Avea poate dreptate, fostul președinte Constantinescu, să declare că este prizonierul unui sistem securisto-mafiot și nu poate face nimic? Sunt întrebări cum nu se poate mai grave.

Conducătorii de astăzi ai țării, guvernul, președinția, au datoria să facă lumina și curățenie, altfel istoria îi va acoperi nu cu uitare, ci cu un enorm reproș ca ceea ce ar fi putut să fie un început nou, o continuare a unei revoluții sufocate de nomenclaturiști, s-a terminat într-un uriaș fiasco și dezamăgire. Faceți curatenie de sus pana jos!

Împiedicați ca pădurea să piară dinăuntru, curățiți pădurea noastră de uscături și de cei care taie dinăuntru falnicii, secularii arbori ai neamului românesc, în Istria, în Timoc, și în alte părți. Aveți această datorie față de acest popor, înșelat și batjocorit, cum spunea Președintele Băsescu la 5 octombrie a.c.. Așteptam fapte!

Dr. Emil Petru Rațiu
Președinte al Asociației culturale istroromâne "Andrei Glavina"