"Sunt student la Arte Plastice şi vă propun organizarea unei tabere de creaţie la Jeiăni"

Spre ruşinea mea, am auzit pentru prima oară, datorită articolului dvs., despre istro-români, şi sunt uimit că cineva în zilele noastre mai are timp să se gândească şi la origini, la rădăcini, într-o lume din ce în ce mai preocupată de viitor decât de trecut. Sunt student în anul IV la Universitatea de Arte Plastice Bucureşti, secţia Sculptură, şi as dori să mă alătur la promovarea acestor oameni cu o propunere: organizarea unei tabere de creaţie: pictură, sculptură în Jeiăni sau Şuşnieviţa. Astfel va fi un schimb bilateral de identitate lingvistică şi culturală. Am certitudinea că nu voi fi singurul care ar participa la un asemenea simpozion. Le-am povestit mai multor colegi despre acest articol şi am căzut de acord ca indiferent de împrejurare, măcar o dată să ajungem şi noi la aceşti oameni. Vă mulţumesc!
Soare Valentin

"Strălucire şi competenţă"

Este remarcabil cum d-na Peţan reuşeşte întotdeauna să scrie atât de emoţionant, fie că este vorba de subiecte pur ştiinţifice, fie de teme grave, ca aceasta de acum. Remarcabila este şi varietatea de subiecte, iar domnia sa dă dovadă de o strălucitoare competenţă. Cu o persoană ca d-na Peţan în Ministerul Culturii, lucrurile ar putea începe să meargă bine şi în cultura românească.
Ştefan Comănescu

"Mă ofer voluntar"

Dacă veţi avea nevoie în iniţierea şi derularea unor proiecte, şcoli de vară, realizarea unor pliante, a unor acţiuni care să răspundă apelului "Salvaţi istro-românii" (studenţii de la facultăţile de filologie, istorie-sociologie din întreaga ţară, asociaţiile studenţeşti se pot implica, pot răspunde acestui apel, în liceele de filologie pot fi propuse ca discipline opţionale "Dialectele româneşti. Istro-românii", şi pot fi şi alte idei), eu mă ofer voluntar încă de acum. Trebuie să reuşim! Sunt învăţătoare şi absolventă a Facultăţii de Teologie, specializarea Asistenţă socială. Dacă pregătirea şi ajutorul meu va vor fi de folos în demersurile dvs. viitoare, vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi fi citit rândurile... Cu multă consideraţie pentru ceea ce faceţi.
Elena Caravan

"Aş vrea să donez cărţi"

Sunt o cititoare a revistei dvs. şi m-a impresionat articolul "Istro-românii" al d-lui Bogdan Lupescu. Am o parte din cărţile colecţiei "Biblioteca pentru toţi" într-o stare foarte bună şi aş vrea să le donez. Ma gândesc dacă le putem trimite acelor oameni, care ar putea citi în limba română. Dacă credeţi că ar fi bine, puteţi să-mi scrieţi cum pot merge aceste cărţi la ei.
Ileana Ionescu

"Sper că se poate face ceva pentru ei"

Felicitări, "Formula As", pentru că aţi fost acolo şi ne-aţi adus şi nouă veşti despre fraţii noştri istro-români, despre care se ştie atât de puţin! Sper să se poată face ceva pentru ei şi pentru graiul lor românesc, atât de încercat şi de periclitat. Bravo!
Alina Sterian

"Extraordinar!"

E multă vreme de când n-am mai citit articole atât de reuşite. Bravo, domnilor! Deci, se poate...
Geni Fieraru

"Excelent noul serial despre istro-români"

Excelent noul serial despre cea mai oropsită ramură a poporului român, istro-românii. Aştept cu deosebit interes venirea primilor reprezentanţi ai acestora în România, la studii sau doar în vizită, după ce timp de secole au fost pur şi simplu rupţi de patria mamă. Mult succes în continuare, în munca de promovare a adevăratelor valori culturale româneşti şi de ajutorare a celor aflaţi în situaţii disperate.
Cristi Rimer

"Mulţi oameni se vor bucura să vă întindă o mână de ajutor"

Apreciez din ce în ce mai mult revista voastră. Este o pagină de suflet şi de cultură, în egală măsura. Dintre multele articole care m-au impresionat, aş pune la loc de cinste pe acelea care se referă la neamul românesc. De la voi, mulţi dintre români au aflat despre comunităţile româneşti din Bulgaria sau din Croaţia, sau despre cei care ne sunt rude apropiate, cum ar fi friulii din Italia. Tot de la voi am aflat despre tăbliţele de plumb de la Sinaia, realist vorbind, o pată de neşters pentru istoria noastră, dacă ne gândim cu câtă inconştienta originalele au fost distruse. De la voi se ştiu lucruri pe care şcoala din zilele noastre, din păcate, nu ne-a învăţat. Şi pentru că aţi adus în atenţia publică şi pe istro-români, a căror limbă este ameninţată azi cu dispariţia, sper să vă continuaţi demersul şi să publicaţi şi alte articole despre ei. Poate că ar fi bine să organizaţi şi donaţii de cărţi româneşti pentru aceştia. Cred că la apelul dvs., mulţi oameni se vor bucura să vă întindă o mână de ajutor. În definitiv, salvarea acestei limbi este şi responsabilitatea noastră. Limba istro-română, ca şi toate graiurile româneşti din spaţiul balcanic, păstrează elemente vechi de limbă tracă sau, cum apreciază unii cercetători, daco-română, un tezaur prin a cărui dispariţie ar fi sărăcită însăşi cultura universală. Aşa cum s-a sugerat şi în articolul dvs., cred ca ar fi util să îi invităm pe istro-români, mai tineri sau mai bătrâni, măcar pentru câteva zile în România. În felul acesta, poate se va înţelege ca un unicat - cum este limba şi cultura istro-românilor - este atât de scump, încât nu există preţ pentru a fi cumpărat. Consider că fundaţiile din România, la rugămintea dvs., vor fi onorate să se implice, prin sprijinul lor financiar, în acest proiect. Poate ultimul sprijin care mai poate fi acordat în acest ultim ceas. În speranţa că toate acestea vor avea un ecou, vă salut, cu aleasă consideraţie.
Alina Sârbu

"Să fim mândri de ceea ce suntem"

Din păcate, avem atât de multe lucruri de descoperit şi de învăţat despre noi, despre poporul român. Avem poate cea mai veche istorie din spaţiul european. Cultura noastră pierde din ce în ce mai mult teren. Păcat! Ar trebui să fim mândri de ceea ce suntem. Atunci când se aude imnul naţional şi flutură steagul pe catarg, când un sportiv câştigă o medalie de aur, emoţiile sunt mari şi mândria şi mai mare. Sentimente care azi s-au pierdut.
Bocşan Gabriela

"Exemplul d-lui doctor Raţiu este extraordinar!"

Am terminat de citit articolul semnat de Bogdan Lupescu doar de câteva minute. Am rămas înmărmurit şi nu ştiu dacă mă credeţi, dar am lacrimi la colţurile ochilor. E ceva de necrezut. Relatările din articol tind să-mi confirme şi să-mi întărească convingerile personale despre trecutului neamului nostru. Descoperirea existenţei acestor vlahi (istro-români) este ca o călătorie în timp, în urmă cu un mileniu; în primul rând, este o şansă unică de a observa, studia şi analiza limba străveche a neamului nostru. Avem şansa de a intra în contact cu trecutul nostru, putând observa cine am fost. Ştiind cine suntem, poate vom reuşi în cele din urmă cu ajutorul lui Dumnezeu să descoperim încotro ne îndreptăm. Câţi dintre noi ne-am pus întrebarea care e rostul neamului nostru pe pământ? De ce ajung străinii să se lupte pentru fraţii noştri mai mult decât majoritatea românilor, cu mici excepţii, bineînţeles. Exemplul d-lui dr. Emil Petru Raţiu este extraordinar. El ne demonstrează că se poate face totuşi ceva. Munca sa necontenită şi timpul petrecut în a redacta, edita şi distribui unica revistă în graiul fraţilor noştri rumeri nu a rămas fără rezultat. Revenind la adevărul istoric expus în reportajul de mai sus, se certifică faptul că încă dinaintea migraţiei slavilor, pe tot teritoriul de la Marea Adriatică şi până la Marea Neagră se găseau vorbitori ai aceleiaşi limbi (numiţi-o cum doriţi: e mai greu să o denumim româna veche, mai degrabă pre-română; las pe seama experţilor şi a persoanelor competente această denumire). Cel mai important lucru este acela că istro-românii au reuşit să-şi menţină limba timp de milenii, în timp ce mulţi români din diasporă se pare că preferă să-şi înveţe copiii limba ţării unde locuiesc, uitând cât de importantă este păstrarea limbii materne. Haideţi să nu uităm cine suntem, să devenim mândri de ceea ce suntem prin faptele noastre; fie că e vorba de cele mai simple lucruri din viaţa de zi cu zi, fie că ne referim la fapte de amploarea celor săvârşite de d-l dr. Emil Petru Raţiu. Aş dori să trezesc în sufletele voastre acea licărire de speranţă, acea idee că nu suntem lipsiţi de importanţă, că fiecare avem un rost pe acest pământ, că avem o moştenire extraordinară, care ne-a fost transmisă de înaintaşii noştri, iar noi avem datoria şi obligaţia morală de a o transmite mai departe urmaşilor noştri, curată şi nealterată, aşa cum am moştenit-o. Aceasta este limba noastră!
Negre Adrian

"Felicitări domnului Bogdan Lupescu!"

M-a impresionat foarte mult acest articol din care am aflat despre aceşti "fraţi" ai noştri, despre care nu mulţi români ştiu. Din păcate, cei care ştiu, şi cărora li s-a solicitat sprijin (pentru că pot face ceva pentru părticica aceasta a neamului nostru) nu răspund... Ruşinos! Ce putem face noi, românii de rând? Eu întind ambele mâini, doar să ştiu cu ce pot ajuta...
Carla Maria

"Ce ne-am face noi, cei din diaspora, fără această revistă Formula As?"

Citind acest articol, am plâns pe săturate. Nu mă pot opri nici acum, când postez comentariul acesta. M-au impresionat mult soarta acestor români veritabili, durerea lor după patria lor ancestrală, pe care o iubesc, deşi ea i-a uitat sau neglijat, tăria lor şi speranţa că cineva se va interesa de ei şi de soarta lor. Apreciez efortul lor de supravieţuire culturală, cât şi al celor de alt neam care-i apreciază. Mă întreb ce ne-am face noi, cei din diaspora, fără această revistă "Formula As", şi tot personalul ce o deserveşte? Mulţumesc lui Dumnezeu că existaţi pentru români, oriunde ar trăi ei. Vă mulţumesc că existaţi şi pentru istro-românii însinguraţi. Ar fi bine dacă, sub o formă sau alta, ne-am putea apropia de aceştia, ca să ştie că nu sunt uitaţi. Trebuie să-i vizităm în toate felurile, iar pe dvs. vă rog să le luaţi interviuri, căci acestea vor contribui la scrierea istoriei adevărate a ţării noastre. Vă mulţumesc.
Filip Ioan

"Alţii îşi inventează rădăcini, în vreme ce noi..."

Mare păcat şi mare ruşine, că nimeni din ţara asta a noastră nu îi cunoaşte, nu îi sprijină, nu este interesat de acei oameni. Este ca şi când ţi-ai uita rădăcinile, strămoşii, bunicii! Alţii îşi inventează rădăcini sau sapă pentru a găsi măcar o urmă a trecerii strămoşilor prin anumite locuri. Noi îi avem, trăiesc, cuvântă într-un grai pe care îl putem înţelege... şi-i lăsăm în plata Domnului! Cine nu-şi preţuieşte istoria... vai de viitorul lui!
Lucia Novac

"Poate citeşte articolul şi domnul Cioroianu"

Mulţumesc mult pentru reportaj. Am încă lacrimi în ochi. Sper să apuc ziua când vor veni lacrimi şi în ochii celor ce ar trebui să facă ceea ce de sute de ani aşteaptă istro-românii. Poate citeşte articolul şi domnul Cioroianu. E nu numai ministrul de externe al României, dar şi istoric şi om de cultură.
Ionescu Mihail

Jos pălăria în faţa unui astfel de român!"

M-au uimit, întristat şi bucurat, în acelaşi timp, aceste deosebite rânduri publicate în "Formula As". Indolenţa guvernanţilor de la Bucureşti e proverbială, şi nu mai miră pe nimeni. Nu se va face nimic pentru această comunitate, pentru ca nimănui (cu putere de decizie) nu-i pasă. Singurul lucru care îi interesează este chivernisirea rapidă. Ruşine, ambasadorilor perindaţi pe acolo. Mi-e o greaţă... bleah! Toata stima şi afecţiunea pentru d-l Emil Petru Raţiu! Să-i dea Dumnezeu sănătate multă!
Lizuca Barbul

"Trimiteţi-i, cu dedicaţie, domnului ministru Cioroianu cele două articole"

Cele două articole despre istro-români sunt nu numai deosebit de interesante, dar şi binevenite. Ceva îmi spune că lucrurile nu vor rămâne ca până acum. Pe ce mă bazez? În primul rând, pe faptul că d-l Cioroianu este istoric la bază şi prin urmare poate aprecia cum se cuvine cam care ar fi rolul MAE în sprijinirea acestei minorităţi. Mi-aş permite să le dau un sfat autorilor articolului: trimiteţi-i, cu dedicaţie, domnului ministru Cioroianu cele două articole, iar după câteva zile, solicitaţi-i o audienţă. Veţi avea ocazia să discutaţi problema în detaliu şi, totodată, să stabiliţi, împreună cu domnia sa, ce măsuri concrete vor fi luate. Sunt convins că va înţelege cât de importantă este această problemă şi lucrurile nu vor rămâne ca până acum. Cred că este absolută nevoie să se pună bazele unei fundaţii sau a unei societăţi de prietenie. Şi cine altcineva ar putea s-o înfiinţeze, decât cei de la "Formula As"? Mă angajez să mă înscriu printre primii. S-ar putea numi "Istro-România"! Succes!
Woland

"Să încurajam un turism al neuitării de neam"

Complimente pentru un articol care te lasă fără grai. Istro-românii s-au salvat singuri, voi ziariştii i-aţi redescoperit şi ni i-aţi povestit, şi dacă Mahomed nu se duce la munte, se duce muntele la Mahomed, aşa şi noi... Ce să aşteptam din partea autorităţilor? În următoarea vacanţă, voi alege un itinerar inedit, şi poate ca la următoarea sărbătoare a satului, ne putem regăsi şi vorbi cu aceşti fârtaţi. Să încurajăm un turism al neuitării de neam. Cei care au făcut drumul până în aceste sate e posibil să ne îndrume (în mare) traseul de la Trieste, pentru a economisi timp şi energie. Mulţumesc anticipat pentru colaborare.
Mihaela Florea

"M-am trezit faţă-n faţă cu străbunii mei"

Cine nu crede ca o călătorie în timp este posibilă se înşeală amarnic! Acest articol minunat o demonstrează! Citind cele scrise de dvs., m-a podidit plânsul, pentru că efectiv am simţit că m-am teleportat cu multe secole în urmă, când era "un singur mare norod, înainte de slavi, de la Adriatica şi până la Marea Neagră" şi m-am trezit faţă în faţă cu străbunii mei! Cu străbunii noştri, ai tuturor românilor! Nu vreau să îi reneg, acum că i-am găsit, şi sunt sigură că sunt mulţi care gândesc aşa. Vreau să fac ceva, dar nu ştiu ce, pentru că aceşti "vlahi", prin ale căror vene curge acelaşi sânge cu al meu, să nu se mai simtă singuri. Vă mulţumesc că existaţi, fraţi de peste timp!
Gabriela Tasica

Istro-românii! O nouă temă istorică, o nouă susţinere exemplară din partea cititorilor revistei "Formula As". Ecoul campaniilor noastre de presă este, pur şi simplu, copleşitor. Şi înălţător, totodată. Zeci de scrisori şi e-mail-uri aprind hârtia şi circuitele internetului. Sute de voluntari cer dreptul la linia întâi! Să obţii atâtea adeziuni, într-o lume care-şi reneagă cu sânge rece identitatea, este pur şi simplu un fenomen. Şi de presă, dar şi de stare de spirit. Şi totuşi, explicaţia este simplă. Patriotismul - cuvânt de bază din fondul principal al limbii române, împotriva căruia s-a stârnit un veritabil război de ultragiere - reprezintă, în realitate, una din marile dominante sufleteşti şi spirituale ale românilor de acasă şi din toate colţurile pământului. Un energizant fără putere de comparaţie. Dovadă, chiar ecourile publicate (printr-o selecţie "sângeroasă") în paginile de faţă ale revistei, devenite, practic, un angajament public de promovare şi de susţinere a cauzei românilor istrioţi.

Cu aleasă recunoştinţă pentru reacţia dvs. fierbinte, promitem să vă ducem mai departe mesajul, transformând problema istro-română într-o campanie de durată a revistei "Formula As". Dumnezeu ne iubeşte şi va fi cu noi, pas de pas!

Sânziana Pop